Prezentarea localitatii

COMUNA BERCENI

CADRUL NATURAL
Comuna Berceni este situata in partea de sud-est a Municipiului Bucuresti, in imediata vecinatate, la 13 km distanta si are o suprafata de 13 km2. Pozitia sa aproape in centrul Campiei Vlasiei este delimitata de raurile afluente Dambovitei si Argesului. Aspectul caracteristic este de campie cu mici crovuri, usor inclinate spre Sabar. Apa freatica este de mica adancime, ( intre 4 si 12 m ) se aduna la suprafata in depresiuni formand lacuri ca Mamina, Balta Cocoic, puncte de atractie pentru pescarii bucuresteni. Apa freatica creeaza conditii pentru cultura de pomi fructiferi ( piersicul, ciresul, gutuiul, caisul, ) iar vita-de-vie are o veche traditie in localitate, ca si cresterea cornutelor mari.
Localitatea a fost si este un important bazin legumicol de aprovizionare cu legume si zarzavaturi a orasului Bucuresti. Cresterea vacilor cu lapte aproape in fiecare gospodarie, permite valorificarea produselor lactate pe pietele bucurestene. Municipiul Bucuresti atrage si o parte a fortei de munca din comuna. In 1989 existau 2025 salariati, iar in 1995 existau 1130 salariati.

ISTORICUL COMUNEI BERCENI
Primul document ce s-a pastrat pana astazi, cu privire la asezarea Berceni, este datat 1598, August 21: Jupan Udrea, marele armas ( dregator care supraveghea inchisorile si executiile ), daruieste manastirii Panaghia, de pe dealul Targovistei satele: Campeni, Mircesti, Racovita, Ghizdaveti, Luciani, Belciugovul, Boldorogesti, Culcati, Maximul, Balenii,, Matilesti , Fundeni, Caineni,, Bretculesti, Falfoesti, Macsani, Sacuiani, Leurdeni, Stalpeni, si Bercenii toti, Bobestii de Sus, Bobestii de Jos. Daca sotia sa , se va marita sau va muri, sa ia fratele sau Maxim si Balenii, iar sora sa Grajdana sa ia Leurdenii si Bercenii, celelalte sate ramanand manastirii Panaghia, unde vrea sa fie ingropat. ( Documenta Romaniae Historiae, vol. XI, doc. 311, pag. 417,418.)
La sfarsitul sec. XVI-lea era importanta apartenenta unui sat de o manastire, deoarece domnia acorda imunitati explicite prin acte pentru satele din imediata apropiere a manastirilor; pentru celelalte sate se preciza ca sunt date spre a fi de ocina si de ohaba si aveau obligatii catre domnii, dar nu erau indatorate catre stapan decat cu “daturile”.
Prezenta in sec. XVI-lea a unei asezari omenesti pe raza actualei comune Berceni nu este un caz singular. Documentele mentioneaza si alte localitati tot din sec. XVI-lea: Leurdenii pomeniti mai sus, Sintestii din 1577, Creata de sus din 1575, Balotesti din 1587, Dragomiresti, etc.
Asezarea comunei Berceni in imediata vecinatate a orasului Bucuresti, a determinat o legatura permanenta intre ele, in veacurile din urma, dar si in prezent. Actualul teritoriu al Bucurestiului s-a format prin inglobarea satelor din jurul lui, incat unii calatori straini remarcau caracterul rural, de “Sat mare al Bucurestilor” ( C-tin Giurescu- “Istoria Bucurestilor”- Editia a-II-a, Editura Sport-Turism, Bucuresti,1979, pag.123 ). Asa au fost satele: Grozavesti, amintit in documente in 1492, Brosteni, Caramidarii de jos, Sarbii ( sat din S-Estul Bucurestiului, din preajma bisericii de azi Sf. Nicolae sarbi de pe calea Vacaresti ). Alte sate, precum Dragomorestii de pe Dambovita, ce au o mentiune documentara mai veche decat a Bucurestiului ( 1453, aprilie 29 ), sau Bercenii, au ramas in afara teritoriului actual al orasului. Satele incorporate au devenit mahalale sau cartiere periferice ce au pastrat ulitele lor, celelalte si-au pastrat o oarecare individualitate, in port, traditie si obiceiuri.
Pe teritoriul Tarii Romanesti pana in 1625 existau 3220 sate si orase, dintre care 2045 exista si astazi, adica 64 %. ( Donat I.- “Asezarile omenesti din Tara Romaneasca in sec. XIV-XVI “ ). Donat I. afirma in lucrarea sa ca: “ din trei sate aparute in documentele Tarii romanesti pana la 1625, doua se pastreaza si in vremea noastra”.
Din sec. XVII exista mai multe documente, vom remarca cateva pentru a afla si alte denumiri date localitatii spre exemplificare: Bercianii, Birceni.
Un document parafat de Radu Voievod, nepotul lui Laiota Basarab, in 1606, cu dreptate stabileste proportia unei proprietati, a lui Albu vataful din Bercianii, care pretuise cu propietarul mosia respectiva la 8000 aspri, insa Albu vataful nu a apucat sa-i dea decat 2400 aspri. Urmasii lui Albu vatafu pretindeau ca sunt stapani pe intreaga ocina. S-a dovedit ca ei aveau dreptul numai la a treia parte pentru atat cat fusese achitata suma de 2400 aspri. ( aspru= moneda turceasca de argint, echivalent cu 1/100 dintr-un leu in sec. XVII ) ( Arhivele statului, Catalogul documentelor Tarii romanesti, vol II, Bucuresti 1974, pag. 106 ).
Un alt document in alfabet chirilic, din 1612, iunie 15, Targoviste, este semnat de Radu Voievod, fiul lui Mihnea Turcitul. “ Aceasta intareste manastirile ce se cheama din deal, stapanirea asupra satelor Popsa, Solomonul, Vihoresti, peste satele Dridihul, Calinesti, Fundeni si Berceni si partea pentru intarire si ajutor.” (opera citata, pag. 237)
In urma cercetarii efectuate am gasit mai multe documente care vorbesc despre ocina din Berceni, ca mosie a jupanesei Grajdana, sora marelui armas Udrea mentionat in primul document. Astfel in 1626 august 8, Alexandru Coconul Voievod ( 1626- 1627 ) ( coconul in sensul de nevarstnicul fiu al lui Radu Mihnea ce avusese numai 12 ani la urcarea pe tron ) numeste boieri hotarnici care sa aleaga ocina din Berceni a Jupanesei Grajdana de cea a lui Alexe ( Documenta Romaniae Historiae, vol.XXI, doc. 128, pag.251 ). In Noiembrie acelasi an, 12 boieri hotarnicesc ocina din Berceni. La cinci ani dupa aceasta, Jupaneasa Grajdana printr-un act din 21 Aprilie, lasa partea sa din Berceni, Leurdeni, Ciurmerni, Stalpenii de Sus si Catun, cu vii, mori, rumani si tigani, nepotului sau Preda, al doilea spatar. ( Documenta Romaniae Historiae vol. XXIII, doc.229, pag 367 )
In epoca moderna cel mai important eveniment pentru taranimea romaneasca, inclusiv pentru satenii din Berceni a fost reforma agrara din 1864. Prin aceasta lege se recunostea proprietatea fostului clacas asupra locului de pamant, detinut pana atunci in folosinta. Un fruntas “Ilfivean ” a primit in medie 10 pogoane, 14 prajini si 18 stanjeni, iar palmasii au primit prajini si stanjeni.
In unele locuri, fostii clacasi nu au primit locuri de calitatea celor avute in folosinta, ci altele neproductive sau li s-a dat departe de vatra satului. Asa s-a intamplat in satele Berceni ( ce numeau loturile parloage ) Dobreni, Balaceanu, Buda Clucerului. ( Taranii in “supliciile” lor spuneau ca sunt “sicanati” ). ( Revista de Istorie, extras, Ed. Academiei – Aplicarea legii rurale din 1894 in Jud. Ilfov, de Marin Alexandru Cristian ).
Dupa detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, multi mosieri au actionat impotriva aplicarii legii rurale. Seceta, inundatiile din 1856, 1866, au stabilit fermitatea aplicarii legii rurale, iar deposedarea a fost usoara, pretextul folosit fiind neachitarea despagubirii de claca. Cele mai multe deposedari au avut loc in judetul Ilfov, multi proprietari fiind determinati sa-si vanda pamantul, desi legea interzicea acest lucru. In plasa Sabar , ce cuprindea 129 sate, inclusiv satul Berceni, si-au instrainat loturile locuitori din 17 comune.
La sfarsitul sec XIX, Bercenii apartineau de comuna Dobreni cu care formau la un loc “Strainii Dobreni”. Se spune ca termenul de straini provine dupa denumirea data celor ce au intemeiat comuna si care erau straini de aceste locuri. Acestia au fost adusi la marginile mosiilor de catre boieri, pentru a avea mana de lucru necesara cultivarii pamantului. Localitatea Berceni s-a dezvoltat fara catune alipite, iar acum un veac avea 194 case si 887 locuitori. Suprafata satului era de 2417 ha. Domnul I.Pr.Dumitrescu era cel mai mare proprietar si stapanea 1871 ha, iar restul locuitorilor detineau 546 ha. Existau si suprafete sterpe, 29 ha erau islaz, 5 ha cu vii. Comuna avea 183 contribuabili, cu un buget de 3438 lei venituri si 3526 lei cheltuieli. Exista o scoala mixta cu 16 elevi, 2 preoti la biserica Sf. Nicolae. Dintre locuitori 27 erau plugari si 5 aveau profesii diferite. Aratura se facea cu 188 pluguri si 177 boi. Taranii bercenari aveau 683 vite mari, 316 boi, precum si cai, iepe, porci, oi. Astazi boii nu mai exista in localitate, iar oile in numar foarte mic. Cei mai multi locuitori erau plugari ce munceau pamantul cu plug tras de boi ( existau numai 11 cai ). O treime dintre tarani erau impropietariti si doua treimi neimpropietariti. 9 Marele dictionar geographic al Romaniei de G.I.Lahovari, Bucuresti, Socecu,1899, vol.I , pag. 374 )
Zeciuielile, dijmele, zilele de claca, starea de inapoiere a muncii pamantului au determinat si aici rascoale ale taranilor in anul 1888. ( N.Adaniloaie,- Rascoala taranilor din 1888, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti 1988, pag 148 )
In judetul Ilfov, rascoala a inceput la 28 Martie, prin ridicarea taranilor din Afumati si Stefanesti. Pentru a preveni raspandirea revoltelor, la inceputul lunii Aprilie, secretarul general al Ministerului de Interne, cerea sa se ocupe militareste plasile Snagov, Sabaru, si Negoiesti, cu trupe venite din Moldova. Masura a fost zadarnica, intrucat rascoala s-a extins in 2-6 aprilie in Colentina, Pantelimon, Cioplea, Catelu, Vitan, Dudesti, Popesti, Bobesti, Balaceanca, Frunzanesti, Frumusani, Berceni, Dobreni, Varasti, Obedeni, Herasti, Radovanu, Vidra, Cretesti, Sintesti, Campurelu, etc.( N.Adaniloaie,-Rascoala taranilor din 1888, Ed.Academiei R.S.R., Bucuresti 1988, pag. 154 )
“Din plasa Sabaru, primi care s-au ridicat la lupta inca din 2 Aprilie, au fost taranii din Berceni” (opera citata , pag 148 ) La 3 Aprilie, subprefectul plasii Sabaru, telegrafia procurorului general ca: “taranii din Berceni ridicandu-se in gramada, s-au introdus in curtea proprietarului Ion Procopie, prin spargerea portilor, administratorul a scapat cu fuga peste camp” ( Documentele rascoalei taranilor din 1888, pag. 62 ). “Rasculatii au devastate nu numai conacul ci si locuinta administratorului mosiei, distrugand mobile si luand o multime de provizii de hrana si porumb. “ ( Arhiva statului, fondul Tribunalului Ilfov, sectia I, dosarul 71 / 1888, f.15 ). Tinte ale taranilor au fost si primarul, notarul si carciumarii din sat ale caror locuinte au fost devastate. A doua zi rascoala a fost reprimata de armata, iar unul dintre tarani, Stoica Zinca, ce se afla in fruntea rasculatilor cu un steag alb a fost omorat pentru ca a indraznit sa i se adreseze comandantului trupelor astfel: “ Domnule capitan, noi am dezrobit Bulgaria, am fost in razboi, am mancat un porumb crud la doua zile, dar saracia tot saracie e la usa ramanului…” ( Documentele rascoalei taranilor din 1888, pag 265 )
De la Berceni rascoala s-a extins la Dobreni, Colibasi, Valea Dragului, Gostinari. Un taran din Dobreni aflat la Berceni in zilelel de 2-3 Aprilie si ajuns la consatenii sai a comentat: “am ramas prosti, brava Berceni, ce-au facut, au facut bine” ( Documentele rascoalei taranolor din 1888, pag.313 ). Aceste spuse au incitat izbucnirea rascoalei si la Dobreni.
Analizand petitiile collective putem desprinde obiectivul principal si general al rasculatilor: “ obtinerea pamanturilor” ( N. Adaniloaie, opera citat, pag. 207 ), dar se cerea si porumb ( vreun porumb) in judetul Ialomita, Prahova, Vlasca, Dambovita .
Dupa inabusirea rascoalei, unii tarani din Berceni au fost condamnati la 5 ani de reluziuni, altii au fost indemnati de avocatii lor, ca de exemplu C. Mille si N.Flevra, sa faca recurs la Curtea de Casatie si sa obtina amnistie. Cereri de gratiere sau amnistia celor arestati au facut si sotiile lor. Petitiile a 8 femei din Berceni au fost adresate regelui, in August 1888, pentru a obtine eliberarea sotilor arestati de “cinci luni de zile”, caci recolta li se prapadeste pe camp si le mor copii de foame.
“Nu intelegem Maiestate cum acesti barbati ai nostril au ajuns negri in fundul inchisorii” cand “rascoala nu a fost de unul sau doi, ci, in genere, in toata tara”. ( Arhivele statului, Bucuresti, fondul Ministerului de Justitie, Administratia, dosar 26 / 1888, f. 147-148, Documentele rascoalei taranilor din 1888, pag. 527-528 ). Intr-adevar, la 31 August regele a recomandat Ministerului de Justitie 25 poetitii de gratiere ce le primise pana atunci “spre a vedea cazurile “ si a “raporta pentru ca merita” ( opera citata ).
In perioada interbelica, comuna Berceni apartine plasei Vidra, iar in anul 1950, cand s-a facut raionarea teritoriului tarii, a apartinut raionului Vidra, regiunea Bucuresti, pana in 1961 cand comuna a trecut in subordinea raionului Nicolae Balcescu- Bucuresti. In 1968, in urma reorganizarii territorial administrative prin desfiintarea regiunilor si raioanelor si infiintarea judetelor, comuna Berceni a apartinut Judetului Ilfov pana in 1981, cand comuna a trecut la judetul Giurgiu. Din anul 1986, luna iunie, a intrat in component Sectorului Agricol Ilfov din Municipiul Bucuresti, iar in present face parte din judetul Ilfov ,reorganizat.

BISERICA ORTODOXA DIN BERCENI
Dupa anuarul 1909 al Casei Bisericii, Bercenii sunt parohie cu biserica de zid reparata in 1882 cu hramul Sf. Nicolae. Pentru aceasta biserica in anul 1788, la 2 Mai, a fost hirotonisit preotul Istrati Diaconul. In 1810 existau 81 case, iar la biserica se aflau 3 preoti “ cu cerite buna, fara nici o patima, neglobiti, de neam ruman, feciori de mirean, preotul Ioan sin Radu, preotul Dumitru sin Stoian 60 de ani si preotul Mihail zis Popa Radu 31 de ani” ( Diaconul Nicolae M. Popescu, Cartagrafia Eparhiei Ungrovlahiei, anul 1810, Tipografia cartilor bisericesti, 1914, pag 9 ).

SCOALA DIN BERCENI
Prima scoala din localitatea comunei Berceni a fost infiintata in 1820; la o proprietate de 133 familii frecventau clasa I 15 baieti, iar in clasa a II a 5. In total scoala avea 20 de elevi, la clasele a III-a si a IV-a nu exista nici un elev.Invatatorul acestora se numea Sandu tatei si avea 23 ani si studii 2 clase primare.